mai departe zâna

                                    in memoriam Aurel Dumitraşcu

  

un vânt fantomatic se scurge prin fereastra

în care odihnesc morţii cei mici

morţii noştri cei tineri şi înalţi şi foarte copilăroşi

ca aceia pe care-i ţinem de mână

şi miros a pere şi vâsc şi la ceafă aduc

în rigiditatea noastră un ţipăt fermecător

o mătreţă a zorilor pusă în insectar

un pumn de frunze pe tastatură ca zmeele

sau cuvintele dragi ale tatălui care bat în pădure

şi stelele se îndepărteză de groapă

sub piciorul gol un cuvânt se ridică 

din joben zâna cu o carte în mâini pluteşte prin oase 
pentru că « aşa se spune despre urgiile tinere ».