în acest oraş (totuş)i cu iz de burg hanseatic ca un aluat
roluit pe un blat de lemn de esenţă tare până în zile noastre
este o linişte întreruptă în fundal şi alene
de chiotele unor copii sau de unele posibile claxoane de bicicletă
în după-amieze soarele are ceva marmoreic
răcoarea însăşi este asemănătoare cu speranţa unui matelot
medieval în faţa liniei ţărmului când dă la o parte chinul
şi ceea ce vede sau ar putea pipăi devine puritatea credinţei
în acest oraş oamenii par să fi avur o anumită înălţime sau
o dragoste neştiută i-a unit iar acum clădirile văruite ascund o nouă
nelinişte ca şi cum macadamul sau fursecurile ar tremura
sub privirea învăluitoare a şefului de garnizoană din Murmansk.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu