aşa a trecut o săptămână
întreagă
privind pe furiş
fotografiile ei de parcă ar fi murit
sau ar fi prea departe.
nici una nici alta.
dar azi dimineaţă am avut
senzaţia
pe care o capeţi când bei
un pahar ras
cu vin roşu
sec
a fost
ca şi cum un tren de epocă
ar fi trecut
cu ea
spre o lumină galbenă pală
muiată într-un bleu
muiată într-un bleu
friguros
sau am îmbătrânit puţin
la gândul
că
putea să înşele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu