Ziua de ieri

Semnalez apariţia primului număr a unui ziar de atitudine cultură (la mijloc cu un supliment de lirică creştină) marca Marius Ianuş.

Pe o hârtie de o calitate neîndoielnică ca o stofă deloc ieftină publicaţia care se numeşte « Soluţia pentru România » pune pe prima pagină în afară de unele reflexe de lumină şi simplitate un mesaj cam otvist, dacă cu chiar otvist de-a binelea. De la prima pagină aflăm că se caută o secretară, apariţia acesteia în scena politicii româneşti putând fi oarecum salvatoare, având în vedere că posturile de preşedinte şi vicepreşedinde de ţară sunt deja ocupate. Se afirmă de la început ideea că trei oameni ar putea să conducă România mai bine decât un guvern şi un parlament. Interviul cu Benone Maxim este foarte viu, poate prea viu, plin de da-uri şi nu-uri răzgândeli de atuncea şi aicea. După părerea mea este nevoie de mult mai mulţi oameni iar problema nu este numărul lor cât calitatea acestora. Iar a-ţi pune speranţa în om e zădărnicie, sper că e o supoziţie biblică.

Este prezentată pe larg soluţia, apoi urmează editorialul doamnei Angela Furtună cu multe invective dedicate se pare domnului Constantin Arcu şi aşa numitei conspiraţii antibucovinene. La mijloc, cum spuneam, se pot citi poeme dedicate măicuţei Domnului, poeme de o fineţe şi o puritate fragrantă. Ca un cer senin fără pată.

Mai vin apoi alte poeme de Andreea Feldiuc o poetă în care ar fi bine să avem încredere şi spre final poeziile sau gândurile maestrului Ianuş.

După ce am parcat maşina, am pornit spre scările amfiteatrului Joseph Schmidt din cadrul USV unde stătea de vorbă domnul Marius Ianuş cu domnul Vasile Ilie. Marius împărţea ziarul. În sală, domnul Matei Vişniec s-a urcat pe scena la masa lungă a prezidiului la care stăteau de altfel şi subprefectul, rectorul, primarul, vicepreşedintele CJ. Bineînţeles aceştia au vorbit primii şi mult. Am înţeles că domnul Matei Vişniec va fi făcut cetăţean de onoare şi nu peste mult timp doctor honoris cauza, dar acest lucru, se înţelege, nu are nici o legătură cu apropiatele alegeri locale, că domnul Matei Vişnieic ar vrea să pescuiască gratuit în lunca Sucevei atunci când aceasta va deveni mai îngrijită şi câte altele. Oficialităţile au vorbit, ba chiar se pare că unii au citit mai mult decât în presă vreo dramă, apoi Matei Vişniec a mutat total subiectul către dragostea sa pentru teatrele de buzunar şi Jean Marais, dar când să înceapă spectacolul, s-a întâmplat ceva incredibil oficialităţile şi-au strâns mâinile călduros între ei invocând ceva urgent şi au dispărut. Spectacolul lor probabil se încheiase iar spectacolul altora era cumva derutant, o pierdere de timp preţios. Si atunci, mi-am spus că nu trebuie să aştepţi nimic de la om iar gălbenele câmpului au o sinceritate pe care cu greu un suflet o poate atinge.