11 martie

întrucâtva sufletul meu

mobilează odaia

de dimineaţă lumina

e un cleşte

stomatologic

o cinteză loveşte gheaţa

cu glasul ei

strălucitor

deşi

orice muzică poate

deveni

sfârşitul cântecului

sau cel puţin

un pansament

peste unele răni

din viitor sau mai vechi

sau din vis

un gunoi abia născut

din zapadă

prin împrejurimi

un clopot

cheamă vii şi morţii

şi inima mea

se scufundă încet

când umbra rece
muşcă

momeala.