am scris un poem lung

în care am învelit cu tifon găvanele ochilor

maxilarul cu măsele gălbui

am povestit despre coarnele de cerb

ce ies prin ferestre

şi despre vomă

dar după ce a fost gata nu am simţit nimic.

vă imaginaţi cum se consumă bateriile

cum se destinde arcul

şi nimic? am ţinut apăsat tasta back space

pagina s-a golit

a fost albă şi uşor friguroasă acum

totul are sensul pe care îl dă aşteptarea.