există o lumină ca botul îmbibat cu sânge al felinei

şi asta se întâmplă dimineaţa când

albastrul pal din capătul orizontului e taina

ce închipuie conturul îndârjit al pământurilor.

eşti doar tu. prima oară ca şi cum plânsul ar năvăli

pe fereastră. eşti doar tu cu fereastra

părul tău e dat pe după ureche iar tendoanele

pornesc spre bărbia moale spre tăietura

fermă şi resemnată a buzelor. lângă ochiul drept

un cuţit şi-a făcut adăpost. cum ar fi să trăim prima

zi frumoasă de după trecerea lumii.

scoicile n-au trăit nci o dramă. sau orizontul.

poate că nu mai este decât un singur pas lanţul de
insomnii e o pojghiţă fină care duce acolo

unde nici o gură nu te mai hăpăie noaptea. unde

s-au încheiat luptele şi câmpul e plin de dragoste.