m-am gândit la zâmbetul tău şi la unele zile de duminică în care nu prea ai ce să faci şi e soare. desigur soarele scânteiază diferit după insomnie sau când se termină ploaia aşa şi tu.

priveai oarecum vertical de parcă uşa ar fi fost puţin deschisă şi era nevoie de un fel de concentrare. sau erai obosită şi zâmbetul stătea să apună. sau erai pe cale să-ţi imaginezi ceva deocamdată fără concreteţe ca şi cum ai fi urcat un drum în serpentină.