ca să stau confortabil în mine
e tot mai greu
e aglomerat
acum
şi cu toatea astea
îmi amintesc de-o dimineaţă ca un upgrade
succesfully
în care mă absorbise numele tradafirului
ca lumina
în vârful nasului printre gene
era mai şi explodase o roată burduşită cu flori
deasupra uşii
pe care dormeam să îmi îndrept spatele
înţepat de claxoane
presat de călcâiele vecinul de la 4 care tuşea
şi cum vă spuneam
îmi găsisem pacea mai urgent decât şosetele
pe la 7 fiindcă
întotdeauna mi-au plăcut romanele de capă
şi spadă purtam
cu gândurile un război permanent
în acea linşte absolut precară tăiam salamandre
asemenea unor spermatozoizi
de funingine
pe de altă parte fericirea lovea
ca un bumerang pe jumate otrăvit
minţea
cu adună ridică-te umblă exprimă-te vezi
o gaură neagră
în care tristeţea bandajează cu o coajă
tot mai solidă
armură de ou rătăcit
în fine
bănuiesc că-i de bine că eu unul altul pot să revin
la acea dimineaţă
în care
nu ştia nimeni cine eram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu