printre draperii răzbătea
suficientă lumină
cât să mă simt bogat
în balansoar citeam teatru
de Ibsen ori de Camil Petrescu
nu mai reţin exact
aveam o cameră desupra garajului
în casa ce semăna
c-o cizmă iar eu
vieţuiam în munţii Siciliei pe lângă
Foişorul de Foc într-un tron
lipsit de griji
de aceea noaptea gol puşcă
exersam un balet
cursiv şi aparent fisurat
într-o seară ştiu bine
că am ascultat două ore de romanţe
de altădat
până când sufletul
ca un ghem din pat a alunecat
acolo făceam ciorbă
din cubuleţe c-o lingură de lemn
o sorbeam ca pe leac
Raluca a venit o singură dată
cu vinul spumos pe urmă
a şi plecat
a fost o perioadă în care voiam
să-mi tai venele
de-atâta libertate de altfel
în cele din urmă cu greu
am scăpat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu