we all live in a yellow submarine
am o volgă în retrovizoare volgă
un fel de rechin
agăţat de lustră
pe un fluviu
merg înainte îmi zic
mă îmbărbătez că ceva rămâne în urmă
asfaltul
se roade cauciucurile se uzează
uleiul se macină
plăcuţele de frână se duc undeva la naiba
inima bate
arbitru numără în ring deasupra
becul se arde
dacă nu azi mâine sună telefonul
apăs pedala
legată de un cablu care se freacă
până ajung la hotel
era altul
am nevoie de fiul domnului
des
inspir
femeia crede că sunt o lămâie acră
cu dâmburi pe abdomen
expir
dedesubt
locuim în acelaşi submarin atomic
cu Iisus femeie de serviciu
pe puntea inferioară
nu e deloc comandantul
nu e raiul meu ăsta
de aceea nu judec pe nimeni îmi permit
să nu fiu trist
când dăm pe gât alcoolul cu ambiţia oarbă
că înainte de comă vom ajunge
pe dealul cu soare
îmi aştept sfârşitul
momentul acela de scrum dar nu lipsit
de concreteţe
când un brânci ajunge
să te împrăştie de parcă ai trecut deja
pe la crematoriu şi fata
curată ca nimicul te trânteşte de vânt
peste apă
îmi aştept sfârşitul un fel de ninsoare
totul e să fiu cald
să cred
restul va fi înghiţit de retrovizoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu