Geta

pentru noaptea aceea

ajungea

fumegarea gălbuie reflectată liturgic

din lampă

deasupra canapeaua învelită

cu catifea verde

şi densă

când desfaceai picioarele

cu un sunet de orgă

eu bâiguiam câteva butade

din manualul descompunerii

lui Cioran

era o atmosferă de prispă la ţară

când se desfacă porumbul

iar grăunţele în cădere

au rolul să adâncească liniştea

din tufişuri

pregătisem totul chiar şi o plapumă pe jos

pusesem peste parchetul

bătut în V

aveam discul acela lucios pe birou

cu Licăreţ doinind de jale

aveam vin

iar când ţi-am prins între degetele

victorioase

pizda

ţuguiată ca un solz de chitară

ţi-am spus să taci

nici o mirare

cum stăteai apăsată pe mine

să se vindece crusta

m-ai întrebat dacă am răsuflat uşurat

când ai plecat

în prag zbura una din acele scântei libere

ce se văd atunci când arunci

o creangă de brad în văpaie

mai jos

macadamul ud

tramvaiul un sărut ca un nod

de care să ne mai ţinem

deasupra oraşului

distanţa...