miercuri, 4 ianuarie 2012

aripile nopţii

copilul cel mic pătrunde în apă ca într-un somn
pentru ca apoi dintr-o dată 
să păşească cu nişte ochi de statuie
pe fundul oceanului (unde se joacă cu fluturi)
şi asta durează cât luna nouă mai ales iarna
când stelele oftează profund sub ceaţa gălbuie

pentru ca apoi dimineaţa să-i văd ochii umezi 
ca un fel de placentă sau ghiocel în timp ce eu 
nu pot să dorm uneori 
nu pot nici să mai trăiesc şi mă gândesc să fac
doar unul sau două lucruri dar mă întreb pentru ce
şi dacă n-ar fi mai bine doar să îmi aud sufletul.

3 comentarii:

  1. 1
    copilul cel mic pătrunde în apă ca într-un somn
    care respiră o nelinişte ca o frecvenţă înaltă

    comparatiile astea doua sunt prea...aproape

    2
    baloanele
    în nişte ochi umezi ca un fel de placentă

    nu-mi suna bine

    3
    să îmi ascult sufletul

    e cam folosit gaseste un verb mai original in context

    in rest are parti f bune

    RăspundețiȘtergere
  2. la asta ma gandeam si eu,
    dar nu reuseam sa zic

    RăspundețiȘtergere