Cele trei stele ca ochii îngânduraţi
şi desigur, grădina stearpă
cu sufletul distrus undeva pe sub iarba tumefiată,
cine le mai iubeşte?
Fratele meu zboară ca un sicriu alb
deasupra unor piese imense de şah,
Mama înmoaie în palmă un degetar de cocă
cum stă, pe muchea patului, între două cântare,
Copilul meu doarme într-o transpiraţie dulce
între două trenuri burduşite de cuvinte bolovănoase,
Cele trei stele uşor asimetrice şi vechi
şi desigur, trandafirii ce-au fost,
Cine le mai iubeşte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu