joi, 18 noiembrie 2010

amicul F pe insula misterioasă

În iarna vrajbei noastre contabilul de la banca orăşenească cel care primea sandwishurile cu peşte şi sticluţa de cola într-un pachet lăsat pe scara de la uşa din spate a băncii la ora exactă îi explică lui Ethan că un lucru de importanţă vitală pentru a reuşi trebuie făcut în aşa fel încât să nu ştie nimeni, trebuie să fie făcut în cel mai perfect secret şi bineînţeles după un plan minuţios.
Am început investigaţia desigur inconştient, citind ultima poezie înşirată pe blog de amicul F despre un fulg de rugină, unde oricine poate percepe un fel de program ulterior strecurat printre rânduri. Când mai era printre noi aceeaşi lectură mi s-a părut o nostalgie a absenţei şi nicidecum un plan. Bunăoară nu îmi pot imagina pe cineva care să-şi aranjeze dispariţia ori sinuciderea cu luni de zile în avans. Pe urmă mă întâlnesc azi dimineaţă cu Gorby marcat ca de obicei de aceeaşi indiferenţă a la Iov cu o privire binedispusă dar săgalnic umbrită de lipsa alcoolului în sânge şi tot sporovăind noi îmi spune că lunea trecută s-a întâlnit cu amicul F care i-a spus că nu o să mai fie. Şi aici se lasă o ceaţă. Amicul F ne-a dat ceaţă.
Dau un telefon pe fix şi dau de mama amicului care îmi spune vai domnul Dan acum am coborât din pod şi mă doare piciorul ăsta nu ştiu ce o să ne facem şi pe urmă începe cu restul văicărelilor atât de justificate dar totuşi greu de îndurat aşa că încet încet mă apropiu de o uşă imaginară şi ies.
Acum ce să spun mi s-a făcut un pic dor de el făcea parte din mobilierul meu interior ştiam că este şi el pe acolo printr-un colţ în care poate îşi roade unghiile, mai curăţă copacii sau mai tencuieşte ceva în cămăruţa în care dorea să monteze centrala.
Se pare că totuşi nu o dispariţie e piatra de încercare sau cel puţin aşa mi se pare. Ştiu că voia mai demult să plece de fapt voia să se schimbe şi părea pe alocuri oprimat din această pricină.
Mai în glumă mai în serios mă gândesc că dacă tot vrei să pleci ca un soi de căutare cel mai lesne ar fi să emigrezi de pe planetă. Mi-l imaginez pe amicul F pornit într-o călătorie iniţiatică spre Cape Canaveral în Florida de unde am auzit că americanii trimit navetele spaţiale în cosmos. Şansa lui ar fi să fie primul om care să se urce clandestin, să se ascundă pe sub vreo banchetă ceva şi să ajungă în spaţiu. Acolo poate ar afla o ciornă care să merite, vreo fiţuică pe care să scrie ceva dumnezeişte, o tăbliţă cu legile lui, un fulg de rugină, deşi sunt sigur că nu îl interesează decât o faţă strălucitoare.

4 comentarii:

  1. Da, frumos spus, dar poate amicul F este mai aproape decât credem....

    RăspundețiȘtergere
  2. da, si eu m/am gandit la asta ...

    RăspundețiȘtergere
  3. vreo veste, ceva, nimic?

    RăspundețiȘtergere
  4. i-am dat de urmă e pe santier

    lucreaza la construirea Shambalei ortodoxe
    dar am inteles ca a calcat strimb
    sper
    ca nu si+a dat si cu ciocanul peste degete

    RăspundețiȘtergere