din partea copilului
de parcă aş fi cules un vas sclipitor
spart
în milioane de cioburi
şi am dat din păcate
atât de multă tristeţe amestecată cu iubire
sânge cafeniu
atâta dăruire incertă
am fost precum o ţigară
pe buza scrumierei din ceramică mată
mâncat
pe dinăuntru ca o dantelă înaintând prin carne
am fost
dar ce mai contează? tot ce mai vreau
e să aflu
dacă vom traversa împreună şi desigur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu