duminică, 28 noiembrie 2010

dacă nu adevărul istoric, măcar o variantă sinceră

am găsit de dimineaţă pe mail o scrisoare deschisă semnatarul ei aproape ca nu conteaza, care m-a incitat la un răspuns, iată aici acea scrisoare şi mai jos răspunsul meu

Am aflat cu îngrijorare de difuzarea pe primul canal al Televiziunii Române a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda si difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul careia
jurnalistul Ion Cristoiu a facut unele afirmatii inacceptabile
cu privire la "moralitatea" lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul
miscarii legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca erou
romantic. Dorim sa va atragem atentia ca afirmatii de genul celor facute
în cadrul acestei emisiuni sunt nu doar încercari de acreditare a unor
neadevaruri istorice, ci si ofense la adresa memoriei victimelor
miscarii legionare din România. Dl. Ion Cristoiu, care se declara ca
ziarist discipol al lui Nae Ionescu, ca si gazda sa, dna Eugenia Voda,
ignora caracterul fascist si terorist al acestei grupari politice,
contributia ei la pregatirea
Holocaustului din România, responsabilitatea ei (si a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovati, între care si
personalitati ale vietii politice si culturale românesti din Romania


Aceşti oameni au fost romantici deşi au generat ulterior Garda de Fier. La tribunalul de la Nurenberg mişcarea legionară condusă de Zelea Codreanu - nu cea care s-a desprins din aceasta - a fost declarata o miscare mistico-naţională. Acel for internaţional a condamnat aproape tot ce mişca in materie de fascism, cu destulă scrupulozitate. Putem să schimbăm noi istoria şi să susţinem altceva? Nu sunt simpatizant legionar, dar e o tâmpenie să susţii că Eliade, Cioran, Nae Ionescu şi restul pleiadei au fost fascişti. Pentru că la sta se ajunge prin deducţie logică. Legionarii în perioada lui Zelea au dorit să costituie o nuanţă esenţial diferită faţă de restul statelor unde trebuie sa recunoaştem că au fost sprijiniti şi a prins. Din pacate la noi nu a prins la fel de bine antisemitismul ca oriunde în zona catolică. Un popor care tolerează ţiganii, cum suntem noi, are destule resurse domnilor. De ce se redeschide iar acesta cutie neagră? Cât vor mai continua aceşti suflători în iaurt să ne urască? Cât de greu a putut fi tipărită publicistica lui Eminescu din pricina atitudinii sale in problema evreiasca! A durat aproape un secol. Şi el a fost fascist? Evreii care îşi iubesc ţara, stau in chibuţuri îşi lasă perciunii să crească şi se mândresc de istoria lor formidabilă sunt fascişti? După unirea teritoriilor românesti era firesca o revigorare a identitaţii sau idedntizării nationale la romani dacă există un aşa cuvânt, si asta pentru atat de putin timp! Haideţi să îi lăsam în pace pe patrioţii noştri. Mai ales că, in Romania au trăit şi nu rău milioane de evrei în acea perioadă. Unii desigur au suferit, precum au suferit şi o gramadă de alţii, chiar români, dar ce s-a întamplat după 1939 când România a devenit o ficţiune pe garta lumii un fel de Polonie mai rău silită să se arunce singură în prăpastie, nu trebuie privit decât în context istoric. România a fost apoi condusă de o minoritate de 1000 de oameni cu sediul la Moscova, o continuare firească a războilului al doilea. Eu cred ca acei oameni care şi-au iubit ţara şi pe urmă au murit în închisorii - poate de aici ar trebui scos Zelea Codreanu, deşi este girat de alţii - ar trebui în sfârşit înteleşi de evrei. Nu e aşa de greu. Sunt atâtia legionari care au murit ca nişte martiri în închisori, schingiuiţi de un internaţionalism viceversă a celui fascist şi în randul cărora au stat - în faţă - o gramadă de evrei. Dar românii nu spun nimic, nici nu vor spune, ei nu condamnă. Si nici nu o vor face, pentru că scrie chiar şi in Tora că la suferinţă nu se raspunde cu ură. Poate m-am ambalat prea mult pe acest subiect, este trist, foarte trist ca nu putem după ataţia ani sa îl intelegem pe celalalt. Am o admiraţie frenetică pentru poporul lui Israel dar nu înteleg de ce nu e acceptată cu simplitate varianta adevarului istoric.




Dan Cristian Iordache

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu