luni, 21 martie 2011

21

noaptea era roşie, cumva compulsivă, 
după multe cafele şi fum
împărţeam acelaşi pat, acelaşi rug, aceiaşi butuci,
sub carne arbitrul număra,

pe la trei dimineaţa sau cât o fi fost
pulpa ta dormita ca un ied pe o pajişte,
spuneam aceleaşi cuvinte cu filamente gălbui,
geamul era spart de o lebădă,

vântul era nimeni şi somnul întreg părea îmbătrânit
ca un clopot între braţele roşii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu