21

noaptea era roşie, cumva compulsivă, 
după multe cafele şi fum

împărţeam acelaşi pat, acelaşi rug, aceiaşi butuci,

sub carne arbitrul număra,

pe la trei dimineaţa sau cât o fi fost

pulpa ta dormita ca un ied pe o pajişte,

spuneam aceleaşi cuvinte cu filamente gălbui,

geamul era spart de o lebădă,

vântul era nimeni şi somnul întreg părea îmbătrânit

ca un clopot între braţele roşii.