oraş cu lizieră exotică

femeia de pe bicicletă şi-a lăsat părul să plutească

peste dealurile mincinoase
blocuri şi alte trompete răsunătoare
în talie poartă un voal care şiroieşte ca o rană albastră,

lupul imaculat o pândeşte dintr-un bemol binefăcător,
din mărăcinii înfrunziţi cu flăcări,
ferigile îi şterg picioarele şi pedalele
şi pieptul reţinut foarte uşor aplecat spre în faţă,

evidenţele se dărâmă, elefanţii de cauciuc
se coc în pudra luminii
în ochii ei papagalul se vindecă seamănă prin gaura cheii
cu poetul mirat din lectică,

nişte coropişniţe mari muşcă aerul grosier,
omida e blocată pe creangă
şi numai credinţa ei traversează lizieria pădurii arămii
ca o ghindă sau o fabulă veche şi parfumată.