Fără a avea nici o culoare politică ci doar fiind uşor palid sau pământiu, luaţi-o cum vreţi, m-am uitat până mai-nainte la TVR la o emisiune numită Ediţie specială, moderată de o tipă roşcată - cu o apariţie cumva elevată - invitat fiind preşedintele românilor Traian Băsescu.
Am fost plăcut impresionat că acest om care ne conduce are totuşi stăpânire de sine, ei...asta... dacă nu îl buşeşete râsul. S-a discutat despre PDL, ce-ar fi dacă n-ar fi, iar spre partea a doua a emisiunii s-a trecut la politica externă a ţărişoarei noastre, unde am aflat cât de bine este evaluată ca risc de securitate situaţia din Libia. După asta nu ştiu cum a venit vorba despre evaziune, fiscală desigur, vămi şi chestii de soiul ăsta pentru ca să nu mai dureze mult şi să se dea stingerea.
Iar eu am simţit că am rămas cu buza umflată. Nemaivorbind că s-a făcut mişto de procurorul copilot care se pare că nu va putea ţine deocamdată cârma de unul singur pe glob. Am rămas cu buza umflată pentru că nu mai am nici un fel de ură însă de speranţă nu m-am lecuit şi tare aş fi vrut să aflu ceva despre România viitoare. Am nevoie de cineva în fruntea ţării care să spună ca MLK I have a dream. Doamne, ce nevoie am. Vă rog să mă iertaţi pentru sentimentalismul ăsta de urangutan cu ceva păr alb în cap dar am simţit nevoia să mă descarc.
Sus cu naţiunea ! vorba paşoptiştilor, de la care mergem, se pare, numai în jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu