Avea un farmec de modă veche. Pielea ei căpruie
inventase cu vremea o reţea neuronală, nişte romburi, un fel de năvod
peste care curgeau trandafiri şi nasturi,
În esenţă era aceeaşi piele, acelaşi ou vernil, un fotoliu de stambă
din care pasărea umedă ciocănea cu faţa la perete
ca un convalescent pe un soare cîinesc,
Risipea un parfum mai ales atunci când zâmbea
de parcă i-ar fi crecut cozonacii iar o tobă de dincolo
i-ar fi promis un dans pe călcâie, câteva monturi în aluatul de bemol,
Semăna pe undeva cu o matroşcă din care puteai extrage vântul de primăvară,
iezii cu genunchi şubreziţi, întrebările ierbii, tusea de fată,
Avea un farmec de modă veche pielea ei numai bună pentru învelit obrazul.
Prietene,
RăspundețiȘtergereSunt superbe rândurile astea, au ajuns la mine şi m-au bucurat peste măsură. Te salut cu mare căldură, o strângere de mână ca de la cer senin la cer senin.
şi eu te salut dragă George cu sufletul deschis, şi cu dor
RăspundețiȘtergereimi place "Avea un farmec de modă veche. Pielea ei căpruie
RăspundețiȘtergereinventase cu vremea o reţea neuronală, nişte romburi, un fel de năvod
peste care curgeau trandafiri şi nasturi,
În esenţă era aceeaşi piele, acelaşi ou vernil, un fotoliu de stambă
din care pasărea umedă ciocănea cu faţa la perete
ca un convalescent pe un soare cîinesc,
Risipea un parfum mai ales atunci când zâmbea
de parcă i-ar fi crecut cozonacii iar o tobă de dincolo
i-ar fi promis un dans pe călcâie, câteva monturi în aluatul de bemol"