ridicolul atingerilor de mână a legănării palmelor
celor doi posibil îndrăgostiţi un tăune şi neliniştea veche
sub lumina roşiatică şi difuză a stâlpilor fluorescenţi
într-o singurătate aerisită
universul îmbrăcat cu haine ceţoase ca o metaforă teribilă
şi urâtă asemenea amprentei de bocanc
sau a privirilor fără timp muiate în lapte fiindcă cineva a ucis.
mama tata şi luna şi cărţile dezordonate din raftul de sus
o frumuseţe stingheră
sau o zmeură sub frunziş
şi nişte linii lungi lungi care la urmă scrâşnesc pe o margine.
E un poem ce cred ca are ceva special, exprima altceva, e diferit de cele mai multe, cu o altfel de stare. un poem interesant si bun, as crede.
RăspundețiȘtergereAs avea si un fel de cheie pentru el, dar oricine are citirea sa.
ms Florine
RăspundețiȘtergeream folosit cuvantul urât. şi am incerct un soi de exteriorizare a metaforei prin folosirea ei doar ca un cuvant.