mă ameninţă ceva cu miros de carne arsă şi cârpă putredă
un spin prin ceaţă un soi de tristeţe palidă sau de teamă
sau de nesiguranţă
un fel de tremur al cuburilor de lemn de la bază
vine un gol ca o gură sau o cositoare şi iese brusc de sub apă
(astăzi am citit undeva că nici viitorul nu mai este ce-a fost
şi nu am la mine decât puţine vorbe uşoare în faţa lăcomiilor lunii)
vine un strămoş mare cât propriul sicriu şi îmi scobeşte somnul
şi îmi scoate rădăcinile de parcă ar fi ale lui
şi nu ne iertăm decât prea târziu după ce alunecăm amândoi
pe un sânge negru de măcelărie
mă ameninţă ceva ca o foame sau ca o nălucire de moarte
şi toate definiţiile acestea imprecise sper să plouă ca săgeţile bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu