Astăzi a fost luni şi ca atare o zi plină de trambalări de tot felul cu umblătură de-a mea şantierească, aprovizionare, poliţie că mi-a dispărut nişte schelă şi tam nesam seara tata cu mama împreună cu doi septuagenari soţ şi soţie domnul fiind coleg de promoţie a şcolii sanitare anul 1956 cu tata. Grătare, fum şi ceva băutură dar şi multă transpiraţie căci a fost o zi caniculară. Şi cu toate astea două idei m-au zgândărit, nu mi-au dat pace. Una în legătură cu Dumnezeu iar cealaltă cu sexualitatea. (În loc să mă gândesc şi eu în sfârşit cum să îmi plătesc definitiv datoriile şi să mă îmbogăţesc.)
- Ideea despre Dumnezeu este legătura Lui cu omul prin simţuri. Stiu că sf. Macarie prin secolul trei spunea că e destul să ridici braţele la cer şi Dumnezeu răspunde. Eu, ca om pragmatic cum mă consider, înclin să cred că sfântul chiar la asta se referea. Gândurile astea mi se trag de la miresmele primăverii şi ale verii. Mirosul de tămâie şi smirnă, sau de frunză de nuc, sau de tei sau de iasomie sau de salcâm sau de lăcrămioare sau cel suav şi subţire de garoafă. Până şi acele mirosuri fetide de zoaie de alge de urină gudronată din gări pot fi călăuzitoare. Dacă omul nu ar vedea sau nu ar auzi poate că tot ar putea să găsească un drum. Totul e să fii atent la fiecare simţ, ca şi cum ai urmări într-un concert firul fiecărui instrument în parte. Cea mai bună mâncare sfântă am căpătat-o într-un pocal de frunze la Golden Temple din Amritsar. Poate că în fiecare simţ este scris unde este susul şi josul, stânga dreapta, sau ocolire.
- Al doilea lucru mi-a azi venit ca urmare a comentariilor unor băieţi pe stradă cu privire la o fată cu fusta scurtă. Nu ştiu acum dacă avea şi mintea scurtă, asta nu e problema mea. Comentariile lor m-au făcut să mă gândesc că acele fete vor fi odată mame. Şi, coroborat cu amintirile mele cam nefericite de pe vremea când căscam gura la un post tv pornografic (nemaivorbind că internetul e plin, până şi la bancă pe ecranul tactil e una cu picioarele goale) am ajuns la concluzia că sexualitatea din ziua de azi e un fel de crimă. Parcă mai uşor îi poţi arăta unui copil cum se împuşcă un om în cap decât o scenă pornografică. Măcar acolo poţi să-i spui că e film şi nu e adevărat. Ajunge să fie ceva aproape absurd. Prin genul acela de sexualitate se omoară sufletul chiar şi acela social, mai încet, dar sigur, e ca o educaţie nefastă de care nu vorbeşte nimeni din cauza slăbiciunilor. Iar ieri, mi-a ieşit în faţă o tânără zveltă şi frumoasă şi mi s-a părut atât de fragilă ! Am simţit că ar trebui acoperită, păstrată.
Ar trebui să se acţioneze cumva pe plan social !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu