experiment în capu scării

pe Matilda am cunoscut-o în tren mergea la Bucureşti

vroia să devină studentă la jurnalism

dacă îmi amitesc bine

iar datorită faptului că mama ei umbla cu aur

avea o garsonieră la ultimul cat

pe lângă piaţa romană într-un bloc de tip haussman

unde terasa era mare cât camera

şi avea o vedere superbă spre ambasada Canadei

în compartiment eram doar noi doi şi o băbuţă

care împletea

speram să fie puţin surdă cu ochelarii aceai lăsaţi

spre vârful nasului

ea citea o carte poliţistă în engleză ori se străduia

să evolueze

pe atunci nu vedeam jegul din trenurile româneşti

când mi-a spus fără nicio prefaţă că e virgină

un pic melodramatic

mişca din părul foarte negru şi arcuit tăiat la baza gâtului

eram uşor surprins de buzele ei cărnoase de un roz fondant viu

ca finalul copilăriei

avea nişte ochi mari de un farmec mirat

parcă reflectând o pădure de foioase totuşi suficient de goi

în mine

dar fiindcă eram atras gândeam că asta nu poate fi

decât din cauza vârstei

la 19 ani ce poţi să ceri cuiva din nefericire

ca să-i arăt că sunt puţin mârlan am întrebat-o

„ştii bancul cu golfu?”

fiindcă mergea cu declaraţia ei insolent primăvăratică “nu” spune

„păi… gol fut mai bine”

a râs în stilul şoricel adică spre elegant

ducându-şi mâna dreaptă spre gură era ceva genetic în reacţia ei

sau poate să fi fost ceva studiat

pe geam alerga peisajul campestru cu halte ogoare atelaje

şi dărâmături din cărămidă jilavă

de parcă Iisus călca pe ape

mai târziu i-am făcut o vizită acasă la părinţi a ţipat

încet înfundat “tu nu ştii să suni înainte aşa se face”

am intrat repede direct în prima cameră

patul era nefăcut şi avea o pernă roz în formă de inimioară

nişte ciorapi răsfrânţi ca nişte clopote moi

casetofonul negru pe noptieră

asculta Haddaway să fie în trend dar şi sergeant pepper mi-a spus

“again and again” ca să prindă un soi de rădăcini

mi-am spus că era ca o plantă plăpândă

pusă într-un borcan cu apă stătută în aşteptarea unor firicele

coagulate în locul tăiat

pe uşă camerei pe dinafară lipise un semn galben radioactiv

do not pass

aşa îşi putea transmite întregii încăperii micuţa personalitate

am sporovăit noi un pic am planificat să ne vedem mai târziu

am inaugurat tete a tete o cafenea

peste circa o lună

într-o dimineaţă pe lângă piaţa romană

m-a aşteptat cu omleta în capu scării

stătea la naiba tocmai la 5 liftul rococo era evident stricat

purta un sarafan zmeuriu pe deasupra

şi doi saboţii albaştri cu talpă de lemn şi brâu de ţinte argintii

într-unul se juca cu piciorul într-un soi de avânt

am intrat

mi-a pus Cohen credea că asta m-ar putea linişti în sfârşit

avea tabieturile ei cu muzica filmele şi călătoriile

toate brodate pe exaltarea cumva smerită a viginătăţii

într-o altă seară când am venit de la film

parcă era Forest Gump

stăteam unul lângă altul pe trotuar şi am sărutat-o brusc

a făcut ochii şi mai mari

v-am spus că era natural uşor exoftalmică

nici nu a fost nevoie să întrebe ceva i-am explicat

“ştii când stai lângă un dulap te mai atingi de el

te mai poţi sprijini eşti oarecum familiar”

apoi iar am intrat în casă ne-am uitat la doar o vorbă să-ţi mai spun

ne-am băgat în pat mi-am vârât capul

ca un motan lângă gâtul ei alb de fildeş uşor tremurat

am ascultat the last day of our acquaitance

am dormit unul în mirosul altuia foarte bine şi destul de curat

când dimineaţa îmi spune că l-a visat pe James Dean

să înnebunesc nu altceva

apoi mai avea un obicei foarte ciudat spăla cada cu axion o freca bine

şi punea apa pentru băut sau pentru mâncare în ea

mi se părea totuşi spurcat

cică ajungea apa acolo sus rar

odată a început să se văicărească că eu de ce nu reuşesc

de ce nu mă găseşte un salvator un lennon

cineva mai vârstă pe care să nu ştiu ce… avea o nostalgie

confuză un soi de lipsă a drogului în venă

un fel de răsfăţ

mă gândeam că poezia ar fi un leac

m-am uitat atunci în ochii ei plani ca de salată verzuie

am ridicat-o

şi i-am dat drumul direct în cada plină cu apă de vară

a plâns cumva lin

ne-am sărutat deşi eram mai mult prieteni

“ştii” i-am spus că aveam ticul ăsta verbal „când stai mult cu cineva

poţi să te săruţi” dar

după vreo câteva zile m-am cuplat cu Rodica o femeie voluntară

matură caldă fără nici un complex din acestea

profesoară de sport

încât o perioadă am uitat complet de ea

pe urmă am plecat în Nepal şi totul a rămas cumva

în coadă de peşte pentru o lungă lungă vreme

dar într-o zi când îmi bătea vântul prin plete şi buzunare

fiindcă eram tuns zero ca un sunet şi simţeam mult mai bine

am auzit un clinchet chinezesc

ceva

şi am ştiut că era un semn de la Hilda care stătea în capul scării

avea un pardesiu drept cambrat

ne-am ciocnit ca două pietre de cremene a scârţâit o uşă

prin vecini

ea nu a coborât eu nu am urcat.