în amintire văd praful eu tac
şi sufletul meu e o vale
mai sunt nori mai e soare
bătăile de inimă toate diferă
vor parcă
să inventeze o hieroglifă
cu fruntea lipită de geam
era toamnă peretele scorojit
lângă perdeaua de stambă
o zarvă de copii
râd de mâţa lui Mimi care se urcă în brad
de frică
nu mai este nimic decât o lâmâie pe limbă
un anticar cu o dacie albă ce vine
vede plăteşte şi ia
un maldăr de cărţi cu câteva pene de ibis
un corpus hermeticus dezinvolt
un dans
altoit ca un măr
inspirat de toate ce pleacă de frunze
dispar
nu e mare lucru gândesc
aerul poate vindeca orice boală
nimic nu-i pierdut dimineaţa
nu mă îngrijorez
ce pierdem binecuvântează
mă pregătesc
de un chef cu Tarkovski la Borsec
cu multe coincidenţe
e prea mare efortul de a păstra atâtea trupuri
umflate
ca să nu merite să lăsăm totul şi toate
pentru călătoria
în care se va cere de la tine sufletul tău
când vei uita
şi nu vei uita în acelaşi timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu