aliodor sau despre alienare

aşa stă treaba
ai un sentiment de bye pass
e ceva în genul o să mă gândesc mâine
din pe aripile vântului
în definitiv doar atâta există
în somn
e ca şi cum ai pescui soare pe o apă brună
cum ar fi Bistriţa
cea frumos curgătoare
viaţa e o mâzgă
o pieliţă pe o piatră lucioasă dedesubt
cele şapte deadly păcate
nu mai eşti al tău acţionezi priveşti rotitor
tavanul crăpat
te dai cu şpray la subraţ
dai telefon poneşti dai din pedale
mergi întorci capul
cineva arată cu degetul vindicativ spre o baltă
frânezi deschizi geamul
« dar cine eşti tu bă » zice bătrâna
« dar de ce nu putem vorbi frumos » îi răspunzi
dă din mână de parcă şi-ar scutura personalitatea
are o faţă suptă fără dantură
îşi gustă mutra
e acră
apoi ajungi undeva deschizi televizorul
crainica are la gât ornamete simboluri fără semnificaţie
undeva pe aproape latră tragi jaluzeaua
pui alarma sau nu ce mai contează
eşti foarte stresat spune Florin dar nu te afectează
bei apa fierbinte
vorba lui So ceaiul e ca noaptea dar ce bine
ar fi fost să fie ca deşertul
să te întinzi la sfârşit de program şi să găseşti crucea caldă
cine sunt sunt eu
bătrâna poate avea dreptate
unul la radio susţine sus şi tare
“love is the answer” dar la ce întrebare
nici nu-ţi vine
să-ţi dai cu părerea despre îngeri în pripă
doar mai emiţi
viaţa e un cub rubik
curge din palme aleargă pe valuri
atletul Iisus comerciantul sinelui
în antiteză cu datoria cea cu d mare
merită să te pierzi în numele ei?
“orice boală e o iniţiere” spunea Cioran dar datoria
datoria
“cine se pierde pe sine” et caetera
de ce naiba trebuie să o iei ca pe o boală ca să nu te degradezi
în ultimul hal
dar nu mai ştiu de unde am pornit şi nici n-am băut
să tragem o linie
asta e lumea
un cap de struţ sub nisip viaţa o solniţă tare.