marți, 23 noiembrie 2010

să aştepţi animalele

ploaia de azi are un rol esenţial
precum o beţie
te umple de prezent de tuşe şi-n aerul drept
e voie
să nu mai faci nimic cel puţin
48 de ore
să intri pe o uşă scundă
să fii acolo
şi să ieşi din viaţa ta fără să te îndepărtezi
precum o talpă aspră de şopârlă
în căutarea lucrurilor
ce nu vei apuca să le trăieşti sau
să le pipăi cumva
niciodată
să fii ştirb şi chiar să nu mai ai nimic de spus
să te poţi obişnui
să pluteşti ca un miros sau
o îngândurare palidă
să aştepţi animalele mici şi insectele
cu o teamă frenetică
ca un rapsod care cântă
în cea mai deplină şi rafinată uitare.

2 comentarii:

  1. da scrii domnule, nu te lasi. asa creativitate mai rar. cre ca-i bine.

    altii, de exemplu calca in rigole cu dejectii, seara, pe intuneric si de oboseala, sunt pacaliti, sau se lasa ca nu au alta solutie si abia asteapta o oaza de liniste-o camaruta sau altceva numa sa scape de multimea din fata. ca aia din spate e invinsa.

    RăspundețiȘtergere
  2. da domnule, mai scriu
    iar pe deasupra am mai fost si la coliba din dealul Burdujenilor
    si am dus o paine si cativa pesti unei femei
    care juca rolul mamei amicului F.

    RăspundețiȘtergere