povestirea din agenda maro

fără să ştie un regizor obscur dar cu siguranţă simpatic

mi-a schimbat viaţa

cu un film despre dragoste

despre dragoste fir-ar să fie iar în filmul acela

juca Julia Roberts sau Lauren Bacall

Bette Davis cred că ar fi câştigat fluierând rolul acela

în perioada în care tiroida ei nu devenise aşa exoftalmică

şi regizorul despre care vorbeam

a pus mâna pe o clanţă pe o broască de seif

a învârtit un lanţ de bicicletă

şi a aliniat toate uşile deschise precum ţeava unui revolver

punând acolo toate preceptele biblice

în genul frumuseţii crinilor mlădierilor harpei

gâtul de lebădă

ce frumos mi-a şoptit despre marile ciume

în care viaţa omului ca iarba pajiştilor de munte

azi e... mâine...

şi-atunci m-am gândit pentru că mă consideram

foarte fericit

şi mă curentam frecvent cu fata primăvăratecă

de lângă mine

că pentru acele puţine clipe merită să rişti o viaţă întreagă

deşi mă născusem destul de singur şi mă pregăteam

să mor aşijderea

fata cu ochii ca spicul de iarbă a ajuns să stea

în aceeaşi casă cu mine

să facă plăcintă de mere să se îngrijească de copii uneori

chiar să îşi vadă de treaba ei

ceea ce de multe ori apare ca ceva perfect...acum...ce să spun

să alegi pentru totdeuna e poate prea riscant

dar după o vreme am început să-mi închipui

că iubirea e un exerciţiu asemănător cu vremea

iar Dumnezeul cel drag şi bun mai saltă capul din iarbă

prin pajiştile înalte din copilărie sau

doar din mila Lui singuratică

ca o floare albă cu miros de umbră reavănă.