Corul înțelepților

în fundal era poziționat corul dezvătaților si fakirilor care intona:

nu e important ce ți se întâmplă important e doar ce înțelegi din ce ți se întâmplă. apoi venea baronul Munhausen prăfuit care se trăgea de păr cu o mână și cu cealaltă o trăgea de păr pe fetița cu chibriturile. să nu adoarmă definitiv. doi băieți cu câte o canistra de benzină în brațe se consultau cum să dea foc scenei fără să fie o mână criminală. câteva fete în șlapi și puțin îmbrăcate discutau despre vară. vrem distracție apă soare și candoare. nu vrem să înțelegem nimic. vrem doar un loc pe plajă fie și lîngă Beria. Beria însă, trezit de amintirea gulagului, revenit din criogenie cu turturi pe chelie strigă: nu am omorât destui! să răsturnam balanța, vivat la revolution! atunci din fundal corul intonă: lupta de clasă trebuie să înceapă de la interior! să înceapă lupta!  apăru și Mao. se făcu roșu tot cerul ca înaintea unui profet. Mao începu să recite sonetele reichului de o mie de ani. vorbea ca un pitigoi răgușit și corul dezvataților murmura după el.
avand în vedere cele prezentate mai sus scena începu și ea să trepideze să își caute sensul existenței.
înțelepții i-au spus să stea și a stat. restul personajelor însă, erau pe jos, ucise de melatonina.