Zeul

mintea face legăturile să fie primejdioase. așa susțin chiar scripturile asta e natura ei.

am citit un text despre poeți scris de Patapievici în care explica ușor alchimic cum un poet se transformă în zeu. mi-am amintit instant de Simo care susținea cu tărie afirmația argheziană ca în cealaltă parte din restul vieții zeii vor merge la braț cu poeții.
iarăși mi-am amintit de un critic literar care spunea despre mine ca sînt un poet adevărat. ce bucurie de nedigerat! nici nu mă cunoștea prea bine. mă întreb ce fel de zeu sînt eu? are logică nu? dar zeii sînt puternici și dicretionari nu au reflux gastric flatulența  și hemoroizi. ca să nu ajungem la condiționările psihologice. mai bine s-ar scrie în dicționare: poeții sînt oamenii aparent normali. ar fi mai echitabil. 

o să-i trimit domnului Patapievici textul ăsta să-l lipească pe frigider. sau, aș putea la noapte să transmit direct zeilor să văd dacă mă recunoaște cineva.