cu o înfățișare feminină intru pe ușa secundară în mintea fetelor care scriu poezie pură - merg cu grijă - e plin de cioburi sau mine antipersonal. un teritoriu interesant seamănă mai mult cu o spinare de arici. e, totodată, paradisul umbrelor jucăușe. o valvataie. totul fiind straniu și periculos, mi-am pus un lănțișor cu smiley face sub cămașă, să fie cât mai aproape de sinele meu adevărat, în ideea ca de fiecare dată când zâmbesc să aibă și conținut. în clădirea cu fete care scriu poezie pură nu sînt compartimente toate se plimbă se intersectează își împrumută hainele și bratarile. sting vodka cu suc de roșii. unele au un mers cadențat si recită parcă din "cine sînt eu". altele folosesc cuvinte cum ar fi penis, bormasina sau xanax cu ușurință și grație. cuvintele sînt cu adevărat precise ai spune că vin dintr-o tăcere multiseculară. cuvintele din această clădire miros a spital - lumea ar fi trebuit să fie mai sănătoasă și mai vie, mă gândesc. cuvintele au un mister care abia așteaptă să fie găsit.
eu le zâmbesc dezinteresat nici nu le cunosc nici nu mă cunosc am intrat pe scara de incendiu dar o să ies pe ușa principală. vreau să mă împac cu trecutul și de-aia zâmbesc. ele nu prea au trecut dar au rădăcini. posibil și rădăcina urii de sine. sînt atât de absorbite de puritatea poeziei! nu sînt un prinț oarecare nici măcar un șmecher - sper că nu vor observa prezența sau absența mea.
... sper că vor observa precizia inciziei în pura pudoare ipocrită a poeziilor care trag sevă din dimensiunea nedisimulată a păcatului primordial...
RăspundețiȘtergere