înfrigurare

ţi s-a întâmplat să regreţi ceva cu tot trupul

mai mult, în acest maunsoleu al visării să aspiri prin degetele de sârmă

otrava unei luni neprielnice rece fiind şi prăfuit

precum un vierme de făină în scorbura lumii ?

şi să nu vrei altceva decât o căldură banală care să vină să vină să vină

cu un incendiu care să ardă omul iar crucea lui s-o ia vietăţile mici

cu boturile lor umede ieşind smerit din tufişuri,

(aricii dacă s-ar putea, cu mersul lor zgribulit

să ţină lecţii despre discuţie în locul lui Stalin sau alţi profeţi)

ţi s-a întâmplat să mergi pe stradă lovit de dambla sau să stai

sub un acoperiş surpat la marginea serii cu trupul ca un steag ponosit

din cauza tramvaielor ce ies din căpăţânile toate 

şi să nu ai la îndemână decât o haină de copil cu care să te aperi?

ţi s-a întâmplat să iei toate simţurile acestea fatale şi te îndopi cu ele

până devii un balon posomorât din cauza ghetelor

şi să zbori să zbori ca un cocor deasupra crimelor toamnei să pluteşti

ca un alb infinit prin mireasma fetidă ?

ţi s-a întâmplat să te doară acolo unde urechea n-a auzit sau mâna

n-a aflat sărutul de bucium al recunoştinţei ori vindecării

(aici s-ar putea prelinge o lacrimă

care să spele mai mult decât rufele din istorie)

ţi s-a întâmplat să crezi mai sincer decât o biată furnică

şi să te doară până dincolo de oraş sau de ţară şi să vrei să te încălzeşti

cu nişte numere jucăuşe pe o perdea însorită,

dar la prima strigare, ţi s-a întâmplat să regreţi ceva cu tot trupul?