îmbrăţişare

o revăd cum se ridică de pe canapea cu un gest de lejeritate aproape suprem de boxer drăgălaş şi modest totodată ca după o oboseală alungată din gând într-o rochie roşie aducând cu un soi de corset nefinalizat oprindu-se puţin lângă masa de nuc cu faţa de masă din dantelă pentru că fiecare are o tehnică a sa,

o revăd păşind pe covorul de mătase dublu nod cu vârful picioarelor prinse în clinul unor ciorapi transparenţi,

o revăd cum dă drumul benzii de magnetofon şi pe urmă apropiindu-se şi aduncându-mi marea la ureche şoptindu-mi: eu sunt lady in red, atingându-mi obrajul cu o pană de păpădie cu nădejdea a tihnei şi solului negru,

o revăd cum surâde cu un evantai micuţ în colţul ochiului la majorat pe balcon sau pe aleea din faţa blocului cu colierul de peruzea şi romantismul acela înfiorător care poleia toţi castanii

o revăd sărutându-mă cu o hotărâre mică şi cu o sfâşiere din ce în ce mai adâncă

şi nu mă mai întreb ce este real şi dacă prezentul există sau unde se duc să moară zăpezile moi sau cine aduce vântul în suflet ci caut doar bătrânul cu părul alb şi rar cu puncte cafenii agăţate în piele şi cu privirea rătăcită însă totuşi atât de asemănătoare cu îmbrăţişarea.