miercuri, 4 mai 2011

melancolie

e frig casa e văruită cu tristeţe
e linişte şi ură peste paginile cărţii
peste fotoliul pluşat
peste acoperişuri
e o vârstă care ştie de ea 
şi pisica păseşte uşor prin iarba umedă
şi atunci oamenii se retrag 
(de aceea e linişte)
spre locul dorit în somn spre oglinda din perete
ceasul tremură e frig
şi o femeie iese din vălul străduţei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu