Albina

O albină se lovește cu persistență de tavanul de sticlă.
Trebuie să fie undeva, o așteaptă ceva și lumina scade.

Poate izolarea nu-i face bine.
Păsările foșnesc și chirăie în frunzișul umed.
Ceva o cheamă, poate din interior.
Se oprește puțin, reia loviturile.
Cel mai scurt drum e o capcană. Un tânțar mare cât o bancnotă și foarte slab se îndreaptă către un bec din fațadă.
Lumina e o capcană.