Lemnul crucii

După ce l-am întâlnit pe Iisus -aproape întâmplător - când desena pe un nor - am început să confecționez de zor cruciulițe.
Sau să cos goblenuri cu Maica Domnului. (Am cusut unul în care avea o basma mov foarte frumoasă.)
Aveam de la un coleg de grupă, o bucată solidă de lemn de palisandru și lucram doar din traforaj. Executam separat orizontala și verticala, la proporțiile cuvenite și pe urmă le făceam la capete florile. Cum sunt crucile ortodoxe, cu floare. Bine polishate, le fierbeam în ulei într-un capac auriu de borcan.

Iisus mi-a spus într-o dimineață că nu este El cel mai bun. Mi-a spus că teologii au răstălmăcit de mii de ori cuvintele Lui. Pictorii l-au străpuns de mii de ori. Se simțea neînțeles. Mi-a spus că eu voi fi cel mai bun dacă îl las să învieze în pace.
La sfârșit le lipeam, ba nu, la sfârșit le admiram textura și mă bucuram de ele.
Într-o seară îi spun lui tata: azi am făcut trei cruci.
Tata se uită dintr-o parte la mine, își face trei cruci și îl bușeste cu încetinitorul râsul.