Elemente

Am un medalion pe care îl plimb cu degetele pe pielea pieptului ca un batiscaf pe ocean.
Afară plouă înfundat și constant, stropii lovesc solul, se sparg, traversează cu încredere aerul rece.

Sufletul ploii e un cocteil de elemente și ceva în plus.
Ascult ploaia și mă gândesc la puținele cuvinte schimbate între noi ca la niște cărți de joc. Treflă, inimă neagră. O inimă roșie ca o fabrică de cărămidă.
Cuvinte așternute ca niște cranii umede cu găvanele îndreptate în sus ca niște tunuri de epocă.

Spuneai despre cuvinte că salvează, am încercat să te cred, am încercat să văd cuvintele mele pentru că salvarea vine, nu-i așa, pentru fiecare în parte. Am săpat  și chiar am desfăcut acoperișul, am intrat ca un hoț care vrea vindecarea.
Dar tăcerea stătea ca o suliță pe fața lunii.

Pieptul meu este un ocean care întâlnește un alt ocean. Chipul tău nu va fi pângărit niciodată. Voi merge cu tine în țara de foc și voi roade stâncile. Voi deveni ceva invizibil ca milioane de ani, ca sufletul ploii.