Darul tău

Într o bună zi când te priveam am simțit că nu pe tine te iubesc ci pe alta. Într un fel, iubirea mea a rămas rece, acoperită cu straturi, cu alte ninsori, ca un ghețar.
Te priveam și simțeam privirea trecându-mi prin aceste rochii, prin piețele mari, prin Saint Paul de Vence, undeva aceeași sămânță conservată într-o oală de lut.
Mă gândesc că poate acesta e darul tău cel mai mare. Sufletul meu căzut în întuneric.
Inima mea rece vindecată.