Pot compara această stare cu mișcarea unei râme prin pământul ud, nostalgia însăși e o creatură care iese din noapte sub aceeași formă.
Fără gânduri sau imagini, fără nici un suport al simțurilor, al amintirii, doar ea, așteptând un moment prielnic pentru dans ca o fată de 11 ani. Întotdeauna e noapte în incubator, dar nu realizăm. Fără brațe negrul cuprinde, neagră e cupa.
Acest vierme istoric care se scufundă în inima străzilor. Acest aer cu privirea curățată de sufletul ploii. Te-am visat, când ai venit aici nu ți-am dat importanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu