ştiu pentru mine dar nu pot să tac
mă uit la o poză cu Shivananda
pe fundal râul cu ghaturile
el zâmbeşte puţin ameţit puţin câş
de parcă tocmai s-ar fi trezit
dacă dau la o parte pielea cu faldurile
e tânăr şi fericit
oare tuturor li s-o fi părut într-o anume etapă
ani şi ani la rând că viaţa nu are ieşire
că e o scară de funii plutind prin otravă
eu sunt din tagma acelora
care din păcate nu rezolvă nimic prin voinţă
care cad se ridică cresc în tristeţe
la fel de mult ca în fericire
sunt un salcâm beat de toate mirosurile
poate alţii au nişte merite
nu au atâta karmă de ars
neranţula fundoti
eu doar aştept să fiu biruit de har
ori de iad de aia
mă vindec tot îmbolnăvindu-mă
vreau să nu mă împotrivesc răului şi totuşi
să nu fiu luat de fapt moartea
n-ar fi chiar aşa de speriat
pentru că abia atunci ar veni o compensaţie
mi s-ar spune bă
tu atât ai fost de bun sau de rău în tine
am mai găsit un băiat
în crugul nopţii aştept
cu degetele răsfirate spre cer cu toate că ştiu
că nu există împărăţia cerurilor
viaţa veşnică sunt doar un loc şi un timp iar dumnezeu
nici nu a fost pe acolo
era de pe atunci dintotdeauna evoluat
însă câţiva desculţi mergând noaptea prin deşert
ori nişte marinari cu acelaşi duh
de pelerin
au simţit că după cantitate trebuie să vină calitatea
după moartea viaţa
neranţula fundoti
portocal mic şi amar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu