lacul tei

era un parc lângă circ pe unde ne-am plimbat
chiar a doua zi
în centru plouase
am admirat nişte statui curioase
sud americane bănuiesc un soi de pinteni
umeri de copaci cu ochi galbeni şi arşi
uşor spălăciţi
într-un peisaj foarte realist am înţeles
de ce m-ai chemat
să îmi spui că azi noapte ai dansat o bucată
şi pe urmă ţi-ai pus-o cu Pino voiai
să te simţi normală
să nu mai depinzi să vezi dacă poţi
te priveam pieziş atras de dinţii tăi albi de creolă
încurcat aş fi vrut să-ţi ofer un sfat
dar se căznea să apară
ne-am aşezat ştiu că purtai blugi de cerneală
cu dungi verticale
pe banca de beton împânzită de licheni
primăvara nu era o întâmplare
ţi-am strâns umerii ştiai că o iubesc pe prietena ta
Miţa
că eram agăţat între teamă şi iluzie
că aş putea să o iau razna
dar şi cu mine voiai să te simţi normală
ne-am luat mâinile ne-am tras un pic de degete
absolut nevinovat
ne-am îmbrăţişat aveai un miros cald
la ceafă un cârlionţ uşor răsculat
eram ca o pasăre care-şi bagă ciocul în aripă
apoi am plecat spre cămin ţinându-ne de mână
la sfârşit ne-am privit în ochi
şi ne-am promis că ne vom uita repede.