pentru că am un scaun din lemn
rabatabil
şi un endotion aproape nefolosit
investesc într-o colecţie de casete audio
ştiută numai de mine
sigur de câteva milioane
le aliniez adesea ca pe nişte cleşti
sau forcepsuri luaţi-o cum vreţi
şi mă întind seara
plutesc pe un ocean care se închide în mine
la fel de bine privesc la televizorul Venus
un western vinerea
tot seara când
tata ascultă la pickupul Tesla făţos
decorat cu lemn
un vraf de discuri vinil de două mărimi
pe urmă cântă
un gospel ca un fel de bucurie solară
a fiinţei întregi
el are un abonament pe sub mână
la centrul de librării şi aduce de acolo Mizerabiliii
eu citesc
tatăl lui are pe perete o diplomă de cântăreţ
bisericesc
tot în aceeşi viaţă
se difuzează
pe un canal Diligenţa cu John Wayne
şi mi se pare că înţeleg una alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu