nu am ce face

te dai cu apă de colonie
mii de flori
te întorci din profil surâzătoare
dar miroşi a moarte
pe canapea gamba ta e flască
sub sânii plini întrevăd două coaste
cum stai lungită
fumezi de parcă astea ţi-ar fi
toate gândurile
ai lăsat pe spătar o rochie albă cu verde
ai o privire plană
geometrică
şi eşti aproape sigură că m-ai ucis
cu iubirea ta din zăpadă tăbăcită
că putrezeşti în mine
într-o isterie epuizată
ca un blestem la capătul căruia tremuri
după multe simfonii crezi că vei reuşi
la judecată
să înviezi
eu nu am ce face te las să te dai
cu apă de colonie mii de flori
să te întorci
să pendulezi piciorul în aer ca un tablou
din viaţă.