la cafeneaua din colţ

vreau să sufăr până la capăt în acest vis
am o valiză mică
în care ţin laptopul pijamaua
şi o sticlă de cutty dimineaţa devreme
ca într-un stagiu divin
urc treptele de la cafeneaua din colţ
iau o carte din raftul
destinat petrecerilor studenţeşti cu pianină
doar de design e umbră
şi încep să depăn melodia monotonă
a zilelor mele vorba lui Einstein
just doing nothing in the chair dar astea
se datorează bancnotelor de 500 de Euro
pe care le am moştenite în ghilimele
de la unul care a dat în cap unui valutist
devenit brusc nefericit
le ţin într-un buzunar dublu cusut sub centură
deşi mă strânge transpir şi miros
ulterior îl agăţ de girafa duşului
când mă clăbucesc pe cap nu mă prea despart
de el sunt ca un traveler
care speră ca o cetăţenie avantajoasă
îl poate scoate din gura leului
din avionul năpădit de tristeţe
citesc din cartea mea aceleaşi rânduri de ieri
care sper să mă protejeze de deochi
de pumni prin ganguri
incantez îi spun lui Lili să aducă o felie de parizer
şi muştar cu boabe râde sprinţar
fac o tablă cu Mişu care mijeşte ochii pe la 12
nici nu îl mai sun că mormăie leneş
în general mă uit neajutorat umed
în ochii celorlalţi ştiiind că asta e tot ce au
de spus e momentul lor mă ridic cobor scările
par că au mai fost undeva plecate
în rai sau în iad fiindcă e la îndemână e destul
o ligură plină de plăcere la vârsta mea
ca să dai ocol mai multor cvartale de case
blocuri şi persoane importante care nu fac altceva
decât să-şi conjure viaţa să stea.