cu 50 de
ani întârziere ascult trompeta lui Miles Davis
ca şi cum aş
roti un potenţiometru pe buza unui pahar de sticlă
înalt e zăpuşeală şi abia 29 aprilie
când ajung
acasă citesc o carte de Kerouac un tinerel
simpatic în sfârşit Hitler a pierdut
războiul e linişte
(liftul s-a oprit) şi am impresia că America e o blondă
imensă
cu faţa ciupită şi îndreptată spre răsăritul de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu