După frumoasele tururi în jurul bisericii cu lumânările aprinse şi trecute prin mijlocul unui pătrăţel de hârtie decupat dintr-un calendar bisericesc expirat, oamenii se întorceau rând pe rând, cu feţele luminate, sărutând icoanele de pe coperta de tablă a bibliei, pe sub un pătrat de catifea mov ţinut în vârful unor prapuri cu aparent destulă greutate de patru bărbaţi, probabil stâlpi ai comunităţii iar de acolo se deplasau spre mijlocul larg al bisericii pardosite cu marmură albă. Aici înăuntru lumea părea relaxată, cu chipurile uşor istovite şi fiecare avea câte ceva de spus : fiul cel mare mamei, bătrâna cu baston şi batic şi ochelari de ebonită de pe bancă vorbea parcă în gol, fratele mare fratelui mai mic, fiul tătălui şi aşa mai departe. Dacă i-ai lăsa încă puţin, probabil ar începe să înşele. Corul sau o muzică înregistrată, incanta cu duioşie şi graţie. Cineva a întrebat cât a costat la restaurant. Dar nu se înţelegea.
Lumânările toate erau stinse ca în vinerea seacă.
Un tânăr de un metru optzeci sau de 6 picioare cum spun englezii, dat cu gel, rumen în centrul obrajilor şi cu o scurtă gri, venind pe culoar se lipi între rânduri, însoţit de o fată de vreo 18 ani cu părul cerealier rânced. Părul ei era tăiat drept peste umeri şi dat o parte după ureche, cealaltă parte, în contrapunct, căzând spre obraz.
Purta o haina de piele modernă, strâmtă, neagră, peste care de-a curmezişul venea, ca o bandolieră, lanţul unei poşete mici. Pantofii ei mici cu bot rotund desigur adăposteau tălpile ei mici. Purta nişte jeanşi bleumarin strânşi pe coapse. Mai devreme, aflându-se acasă, poate îi trăsese în sus, îi încheiase sub buric apoi pipăind uşor linia femurului, cum odinioară se aranja o fustă de stofă, experimentă cu nişte gânduri puţin confuze o anumită feminitate. În holul apartamentului se mai privi o dată în oglinda cuierului, dădu capul pe spate ca şi cum ar pus două picături în ochi sau pentru a se încuraja, îşi verifică rimelul şi ieşi.
Preotul împreună cu cei 4 stâlpi, terminând treaba, se apropie dinspre afară spre înăuntru, lumea se linişti imediat şi toţi se întoarseră către alee. Tânărul pivotă pe călcâie la 90 de grade iar fata îl prinse de o cută a hainei ţinându-l aşa până când preotul ajunse în faţa bisericii, până când oamenii au revenit la orientarea lor iniţială, pe alocuri chiar şi la discuţiile în şoaptă.
Pe urmă au început rugăciunile mai dense, dorinţa spălării păcatelor, dorinţa iertării, dorinţa liniştirii şi dorinţa învierii din mormântul perfect sigilat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu