miercuri, 25 aprilie 2012

o noapte ploioasă


unele lucruri le poţi face o singură dată
sau câteva zile după aceea
pentru că lumile se împletesc ca un păr lung
şi afânat de fată.

după aceea totul devine prematur ca un fetus plin
de vinişoare şi spuză sau
traversezi înspăimântat muzeele
şi orice mână întinsă e o ca piele suptă de broască.

mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă
nu aş fi văzut Vacanţă la Roma într-o vineri sau
nu aş fi ştiut încă de pe atunci că Elvis se trezea noaptea
şi trăgea sertarele de la morgă.

ce s-ar fi ales de mine?


            
            iar acum ascult cum plouă în carne şi fulgeră
în coşul pieptului am construcţii fabuloase strălucitoare

şi negre ca o catedrală în cer
în care m-am ridicat de multe ori de la sine
cu nişte cadavre livide cu pălărie şi-mi spun că toată
lumea ar trebui să poată cânta la chitară clasică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu