o noapte ploioasă

unele lucruri le poţi face o singură dată

sau câteva zile după aceea

pentru că lumile se împletesc ca un păr lung

şi afânat de fată.

după aceea totul devine prematur ca un fetus plin

de vinişoare şi spuză sau

traversezi înspăimântat muzeele

şi orice mână întinsă e o ca piele suptă de broască.

mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă

nu aş fi văzut Vacanţă la Roma într-o vineri sau

nu aş fi ştiut încă de pe atunci că Elvis se trezea noaptea

şi trăgea sertarele de la morgă.

ce s-ar fi ales de mine?


            
            iar acum ascult cum plouă în carne şi fulgeră

în coşul pieptului am construcţii fabuloase strălucitoare

şi negre ca o catedrală în cer

în care m-am ridicat de multe ori de la sine

cu nişte cadavre livide cu pălărie şi-mi spun că toată

lumea ar trebui să poată cânta la chitară clasică.