Eu scriu poezie într-un oraş
est european
destul de mic.
Recitările mele destul de ursuze
în faţa foilor mâzgălite
nu le aude nimeni.
Această discreţie
are un fel de limpiditate care
mă încurajează.
Într-o ţară est europeană
în barul acela
ponosit ca adolescenţa un chitarist
de vreo 45 de ani vine şi-mi spune
că pământul ăsta e sterp
că pământul ăsta e sterp
trăgând din ţigară.
Uneori simt cum creşte un clopot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu