am recompune acel urlet de libertate înaintea pereţilor albi ca de portocal
asemenea unei febrilităţi sau chiar am putea râde încet din prea multă forţă
şi degetele noastre ar închide ochii ca într-un dans unguresc
şi abdomenul tău ar privi cu faţa senină în sus acea lumină de fildeş
ca un pământ peste care tremură iarba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu